Levente Kádár

Am renunțat la universitate și timp de zece ani am făcut autostopul prin diferite țări, trăind cu cinci euro pe zi.

Am trecut granițe fără planuri, am dormit unde am putut și am acceptat orice muncă era disponibilă.

Fiecare limbă nouă și fiecare stradă necunoscută mi-au luat, puțin câte puțin, confortul și identitatea.

Călătoriile nu m-au făcut liber.

Mi-au arătat cine sunt atunci când nimic nu este stabil.

Viața trăită dintr-un rucsac te învață să vezi lucrurile la adevărata lor scară: cât de puțin îți este, de fapt, necesar și cât de mult poți îndura.

Răbdarea încetează să mai fie o virtute și devine o formă de supraviețuire.

Astăzi, ca antrenor de forță și condiționare fizică, îi învăț pe oameni să ducă greutăți.

Dar, în realitate, ceea ce construim este structură și responsabilitate.

Corpul nu minte.

El scoate la iveală toate scurtăturile pe care încercăm să le luăm.

Mesajul meu este simplu: călătorește ușor, construiește încet și devino suficient de puternic încât circumstanțele să nu te mai definească.